Ghidul concediului

Dreptul la concediu, recunoscut de Codul Civil si de Constitutie, este un drept care priveste în mod nediscriminatoriu pe fiecare muncitor din Italia. Prin zile de concediu se înteleg zilele lucratoare nemuncite (de luni pâna sâmbata) si nu zile calendaristice considerate de regula libere sau alte sarbatori pentru care sunt prevazute zile libere.

Durata concediului

Muncitorii autonomi îsi pot lua concediul atunci când doresc, hotarând perioada si durata în mod liber.
Muncitorii angajati vor stabili perioada concediului de comun acord cu angajatorul. Legea prevede conditiile generale (un minimum de zile sau bani) de la care contractele colective pe categorie pleaca, oferind de regula muncitorului conditii mult mai avantajoase.
De obicei, pentru muncitorii subordonati, perioada concediului nu poate fi mai mica de patru saptamâni si este obligatoriu. Muncitorul nu poate renunta la concediu, pentru ca de câteva luni a fost abrogata posibilitatea de a primi un surplus de bani pentru concediile neluate. Doar în cazul în care raportul de munca se întrerupe, muncitorul are dreptul la bani în schimbul zilelor de concediu.
În general angajatorul stabileste si comunica din timp perioada concediului, tinând cont de necesitatile firmei dar si cele ale angajatului.
În cazul vacantei colective (când activitatea firmei se întrerupe pentru un numar de zile), muncitorii care au luat deja zile din concediu sau pur si simplu au de luat mai putine zile de concediu decât durata vacantei colective, vor fi considerati absenti motivat si nu vor fi platiti sau de comun acord cu angajatorul vor lua zile de concediu în avans.
Anumite zile în care muncitorul lipseste motivat sunt considerate zile lucratoare si contribuie la stabilirea perioadei concediului. De exemplu, cele sase luni de concediu pentru sarcina, concediile medicale (daca muncitorul se îmbolnaveste în timpul concediului de odihna, acesta se întrerupe si se intra în concediu medical), concediul pentru luna de miere, contribuie la calcularea concediului ca zile lucrate.
În alte cazuri, cum ar fi zilele absentate pentru concediul facultativ de maternitate sau paternitate, sarbatori religioase sau nationale, îmbolnavirea copiilor, greva sau fara motiv, nu sunt luate în calcul ca zile lucrate la stabilirea duratei concediului.
În mod clar chiar si muncitorii part-time au dreptul la concediu, dar în acest caz trebuie facuta distinctia între cine lucreaza cu norma redusa în zilele lucratoare (de exemplu în toate dupa-amiezile) si cine munceste cu norma întreaga dar numai în anumite zile ale saptamânii sau ale lunii (de exemplu sapte zile pe luna). În primul caz durata concediului este aceeasi cu cea a muncitorilor cu norma întreaga iar în al doilea, perioada de concediu va fi redusa proportional cu durata muncii prestate.
În linii mari, concediul se ia în perioada lunilor iulie-septembrie. Daca partile sunt de acord, concediul poate fi împartit în doua perioade pe parcursul anului. Menajerele extracomunitare care intentioneaza sa îsi petreaca vacanta în tara pot stabili de comun acord cu angajatorul cumularea a doua concedii anuale.

Drepturi banesti

Pe perioada concediului, muncitorul va primi salariul normal, exceptând eventualele sporuri (toxicitate, noapte, etc.). Pentru muncitorii care nu au împlinit un an de când au fost angajati, suma cuvenita se calculeaza astfel: un salariu anual se împarte la 12, rezultatul înmultindu-se cu numarul de luni lucrate. De exemplu, daca un muncitor a fost angajat în ianuarie cu un salariu de 1200 de euro, iar în august pleaca în vacanta, va primi pentru cele 7 luni lucrate 700 de euro. În acelasi mod se calculeaza drepturile banesti si pentru muncitorii cu contract pe perioada determinata.
În ceea ce priveste drepturile banesti pentru concediu ale colaboratorilor casnici, calculul este foarte simplu: pentru concediu se poate plati un salariu lunar sau doisprezecimile corespunzatoare numarului de luni lucrate. Pentru colaboratorii casnici platiti la ora, calculul drepturilor banesti se face în modul urmator: suma reprezentând câstigul pentru o luna calendaristica se împarte la 26 iar suma astfel obtinuta va fi platita pentru fiecare zi de concediu.
Pentru menajerele si îngrijitoarele primite în spatiu, la calculul sumei cuvenite pentru concediu se va lua în considerare si suma reprezentând îndemnizatia de primire în spatiu. Valorile stabilite pentru 2003 sunt: 1,470 euro pe zi pentru prânz si mic dejun, o suma identica pentru cina si 1,272 euro pe zi pentru cazare. De retinut ca pentru perioada în care angajatorului sau persoana îngrijita lipseste, îndemnizatia de primire în spatiu se ia în calcul ca si pentru o perioada egala muncita.

Îmbolnavirea în concediu

În cazul îmbolnavirii în concediu, muncitorul trebuie sa anunte imediat angajatorul si sa îsi procure un certificat medical. În acest caz zilele de concediu medical nu vor putea lua locul zilelor de concediu de odihna.
Bolile recunoscute sunt: febra foarte mare, bolile care necesita internarea în spital sau punerea în ghips sau alte boli grave care nu pot garanta odihna muncitorului. Nu sunt considerate boli patologiile anxio-depresive, durerile de cap sau stresul psihico-fizic.
În orice caz muncitorul va trebui sa respecte pe durata concediului medical toate obligatiile legate de boala (de exemplu trebuie sa fie de gasit între orele prevazute), în caz contrar zilele respective vor fi considerate zile de odihna.
Este important ca muncitorul sa comunice adresa unde se afla în momentul întreruperii concediului de odihna. Situatia se schimba daca boala survine într-o tara straina.
În tarile cu care Italia a semnat conventii în acest sens sau în tarile UE, muncitorul bolnav trebuie sa se adreseze ambasadei sau consulatului italian din tara respectiva în termen de trei zile, prezentând un certificat de la medicul competent, certificat ce va fi transmis la INPS si la firma angajatoare.
În cazul tarilor cu care Italia nu a semnat conventii, muncitorul se va prezenta în termen de doua zile la ambasada cu un certificat medical, care va fi legalizat de catre respectiva reprezentanta diplomatica. Lucratorul poate fi subiectul unui control fiscal chiar si în strainatate.